Un detector de radar este un receptor radio extrem de sensibil, acordat la frecvenţe specifice folosite de radarele poliţiei, capabil să detecteze radarul.
Sensibilitatea este o masură a razei de detecţie.
Selectivitatea se referă la capacitatea detectorului de radar de a respinge alarmele false.

Radarul poliţiei funcţionează prin transmiterea de unde în anumite frecvenţe, o parte din aceste unde se reflectă în vehiculul ţintă, aflat în mişcare şi se propagă înapoi, către radar cu o frecvenţă schimbată.

Radarul staţionar este format dintr-un sistem care include şi un aparat foto, care este declanşat în momentul în care vehiculul-ţintă trece pe lângă radar. Radarul mobil permite unui ofiţer să cronometreze timpul în care vehiculul ţintă parcurge o anumită distanţă. Un pistol radar funcţionează prin transmiterea undelor radio pe anumite frecvenţe care se reflectă de obiecte şi sunt apoi recepţionate de receptorul pistolului. Atunci când o rază radar se reflectă dintr-o ţintă în mişcare apare o decalare măsurabilă a frecvenţei. Unitatea radar converteşte acest decalaj în kilometri pe oră şi determină viteza vehiculului. În prezent, Comisia Federala pentru Comunicaţii (FCC) permite utilizarea pistoalelor radar pentru trafic pe trei frecvenţe de microunde: X, K şi Ka (banda largă). Acestea sunt:

• Banda X: 10.45 - 10.60 GHz
• Banda K: 24.050 - 24.250 GHz
• Banda Ka largă: 33.4 - 36.0 GHz

Benzile X şi K sunt bine cunoscute de către şoferii care au mai utilizat un detector de radar. Prima dată a fost introdusă banda X care a devenit foarte răspândită în anii 1960. În mijlocul anilor 1970 a fost introdusă banda K de putere mai joasa şi mai dificil de detectat. În anul 1987, FCC a aprobat folosirea celei de-a treia benzi de frecvenţe radar, Ka. La sfârşitul anilor 1990, FCC a aprobat utilizarea benzii extinse Ka: între 34.2 şi 35.2 GHz.

Câte ceva despre laser
Este un fapt dovedit că multe pistoale radar nu pot determina cu exactitate viteza unui anumit vehicul care circulă într-un grup de vehicule. Spre deosebire de acestea, pistoalele laser pot alege un vehicul care circulă într-o coloană de vehicule şi îi pot determina viteza. Avantajul laserului faţă de radar în ceea ce priveşte identificarea ţintei este rezultatul faptului că raza pistolului laser este mai îngustă. O transmisie radar poate acoperi mai mult de o autostradă cu 4 benzi la o distanţă de 300 m, comparativ cu o transmisie laser care acoperă aproximativ 2 m la aceeaşi distanţă.

Pentru o protecţie optimă, reţineţi urmatoarele:
Numerele de înmatriculare şi farurile sunt ţintele principale ale pistolului laser.
Nu vă apropiaţi foarte mult de un vehicul prin care nu puteţi "vedea". Dacă d-voastră nu vedeţi prin vehiculul din faţă, este probabil ca nici detectorul d-voastră nu va "vedea".
Distanţa de la care unitatea va detecta semnalele laser nu va fi aceeaşi cu cea la care va detecta semnalele radar. Pistoalele laser sunt cel mai adesea folosite pe distanţe scurte.